Arhiva | PawPrint RSS feed for this section

Noaptea Muzeelor

19 mai

IMG_4463

Pe 16 mai m-am plimbat cat m-au tinut picioarele – vorba vine, de fapt cat m-a tinut motorina, pentru ca in Bucuresti picioarele te tin foarte putin- impreuna cu Vlad. Cat ne-a tinut motorina si cat  ne-a permis programul mut prea ciudat impus de muzeele din Capitala.

Am inceput cu un castel (in prima instanta am crezut ca nu este in Bucuresti, dar s-a dovedit ca avem o mica fortareata crenelata. Acolo voie buna, fanfara intretinea atmosfera si din cand in cand mai aparea cate-o „oaste” alcatuita din vreo cinci-sase indivizi imbracati in uniforma si decorati pompos cu ciucurei si arme. Se plimbau putin pe ‘ici, pe colo si incremeneau. Inauntru, castelul avea si xerox si automat de cafea. Pardon, partea cea mai buna despre aceasta proprietate apartinand patrimoniului este scara construita in mod evident in urma cu doar cativa ani, scara pe care nu incap doua persoane alaturate. Oh, amuzamentul la intalnirea a doua carduri, unul care urca, unul care coboara.

**Dupa am luat o pauza de la cultura, ca mult de culturalizasem pana la ora aceea, si ne-am inchis intr-un EscapeRoom , am iesit, dupa am bagat bine la ghizdan si ne-am reluat turul.

fanfara teped

Am continuat cu expozitia din Centrul Vechi al RDW – Romanian Design Week. Nu m-a impresionat nimic in mod deosebit, dar probabil ca nu sunt eu familiarizata cu minunatul concept de „design inovator”. Multe scaune, mese, alte scaune, alte mese si o gramada de haine ca pe catwalk : lucruri pe care nimeni nu le-ar purta in viata de zi cu zi. Cam asa:

     design                               designw                              

Obs. : Plantutele agatate mi-au placut.

Dupa Design, am aterizat la Muzeul Aviatiei. Aici am reusit sa ne murdarim de o mazga verde a carei provenienta nu a fost inca descoperita. Pe scurt, ne-am asezat si noi ca tot taranu’ sa facem poza cu tunu’ si tunu’ n-a vrut. Am vazut o multime de avioane, nu cred ca erau doua la fel, oricat de asemanatoare pareau. Asta mi-a placut , diversitatea! Nici n-am avut vreodata idee cate feluri de avioane cu ac de seringa in bot pot exista si sa nu fie la fel. Treaba cu aviatia s-a bazat mai mult pe istorie si pe zburat, asa ca dupa vreo patruzeci de minute ne-am luat talpasita.

DSC_0305

**Iar am luat pauza de masa, timp in care ori nu ne-a convenit mancarea ori ne batuse deja soarele in cap, ca ne-am certat.

La Muzeul National al Pompierilor am mers singura. Needless to say, nenorocirea era un turn de opt etaje. Parca opt erau, nu-mi amintesc, pentru ca la un moment dat am inceput sa hiperventilez de la atatea scari. Dupa cum era de asteptat, la coborare am zis ca dansez baletul hipopotamilor, pentru ca atatea scari in spirala ma ametisera indeajuns incat sa ma cred o mini-balena terestra in tutu.

. pomp pompt

Dupa, am plecat spre Parcul Carol. La 8 juma’ incepea Festivalul Luminii, un eveniment unde veneai si aprindeai o candeluta, puneai intr-o cutiuta origami si iti puneai o dorinta. S-au aprins si cateva lampioane, ideea e ca era atat de aglomerat (nu-aveai-unde-arunca-un-ac de aglomerat).

DSC_0320 IMG_4461

La Muzeul Hartilor si Cartilor Vechi aveau expozitia centrata pe Armenia. M-am holbat si eu si am analizat cu o figura de fiinta inteligenta harti unde Romania era inca in stadiul de Valahia sau Tracia. In maxim sapte minute am plecat, pentru ca muzeul era literally cat o cutie de pantofi. Si m-am mai si enervat cand m-am atasat de o replica a unei harti de pe acolo si dragostea ne-a fost interzisa de o taxa de 100 de lei pe caare ar fi trebuit sa o platesc pentru a o lua acasa. 100 fucking lei pentru o carpa printata!

Zau ca am incercat sa merg la Antipa! Voiam atat de tare sa ajung si la o expozitie de fotografie de acolo, ceva cu Luminile Nordului. Parea super interesanta treaba, doar ca m-a lovit din plin coada minunata de cel putin 1 kilometru. Si nu exagerez. L-am cules pe Vlad si i-am propus sa mergem la Muzeul de Arta, doar ca acolo – aceeasi poveste! Cozi mult prea mari ; si pentru ce? Pentru 3 lei cu dovada ca suntem studenti? Nu, multumesc. am vazut totusi muzee pe care nu le mai vazusem.

Am incheiat cu o plimbare a pied prin Centrul Vechi. Ni se facuse din nou foame, iar dilema noastra era: souvlaki sau nu souvlaki? Intr-un final, ne-am resemnat si am plecat acasa. Picioarele si pleoapele mele cereau indurare deja. Per total, a fost o zi faina, chiar daca nu am bifat tot de pe lista mea. Daca sunteti in Bucuresti in preajma acestei „sarbatori”, nu ratati ocazia. Multe dintre muzee si evenimente chiar merita, trebuie doar sa aveti un noroc mai mare ca al meu.

P.S. Pamflet alert pentru ultima fraza, carcotasilor.

Asta este un ceas vechi, donat de Iliescu Muzeului de Harti si Carti Vechi.

Asta este un ceas vechi, donat de Iliescu Muzeului de Harti si Carti Vechi, in caz ca va intrebati ce e cu el sus la titlu.