Arhiva | ianuarie, 2017

Praf de stele și două sute trei’șpe

12 ian.

 

Într-un amalgam de fulgi de zăpadă, vânturi polare și puțin dulce, Golful gri își făcea drum printre mașinile de-o parte și de alta a drumului, parcate probabil de prea mult timp pentru ca în dimineața următoare să mai poată fi pornite așa cum ar fi pornit în urmă cu câteva zile, când vremea era mai iertătoare, iar soarele nu se sfia să iasă pe ziuă, d-apăi pe noapte, când sarea și piperul sunt mai romantice ca niciodată și nu se tem să se ascundă pe drumurile bătute de taximetriști fără somn și frunze târzii acoperite de zăpadă afânată, parcă făcută din praf de stele prematur stinse în două sute treiș’pe, fără început sau sfârșit și nici cu planuri de viitor, trecut, măcar prezent, pentru că noaptea oricum se sfârșește odată și odată, iar mașina nu ține de cald la fel ca pătura gri de acasă și nici felinarele nu se compară cu luminițele din sufragerie.tumblr_m26vlm4AaZ1qz4d4bo1_500