Arhiva | august, 2014

(S)words

31 aug.

It has crossed my mind, but I would have never thought the power of the word is the strongest in this universe. Or, should I say, the power of the unspoken word?

It has come to me that ignorance is, indeed, both bliss and lethal. It hurts worse than the sharpest knife going through my heart repeatedly – or, at least, that’s how it feels like for me. Words matter.

Combine these articulated sounds with intense looks and you get the perfect recipe for emotional disaster. Twisting and turning and disguising the actual facts and words and situations harms. I feel like I am going to explode every bloody second. I want to yell „I love you” related things, but then I just get scared of falling again and … things that fall, break.

I’m weak again.

That moment when…

31 aug.

That moment when all you wanna do is run to him but you’re too afraid you’ll get blown off. That moment when you recognize the look in his eyes you have seen a while ago and remember it was it that drove you crazy. That moment when the club is crowded, but you are only searching for this pair of dazzling eyes, eyes so cold that could kill at times. That moment when you’re trying to hold it in, but all of it comes back to you in a rush, reminding you of your good times. That moment when your body begs to leave, but your heart would rather see the sunrise in his eyes. That moment when his soft hand overwhelmes yours with warmth. That moment when a kiss startles all your indecisiveness and makes you realize that getting lost in a world that’s not your without a compass or a map is, indeed, what you want. That moment when you’re long lost in your deep toughts and feelings, but all you get is „ten more minutes with you would be a living hell”.That moment when you don’t know what’s gonna happen to you when the night ends.

 

That moment when you can’t stop your tears from falling, for you are torn into tiny pieces.

That moment when it hurts too much to let go that easily.

 

 

 

The Perks of Being a Catkeeper 2

17 aug.

Titlul înseamnă de fapt „pisica tâmpită partea a doua” .

A treia zi cu pisica Laviniei s-a dovedit a fi cea mai nasoală, întrucât monstrul s-a prins că îl eliberăm condiționat, doar pentru câteva zeci de minute și a început să facă pe elicopterul.

În primele minute se gudură pe lângă oricine îi iese în cale, că îi e urât singură și se vede și ea băgată în seamă, unde mai pui că îi fac și ordine în „garsonieră” ?

După ce a mirosit mâncarea și a lins-o puțin, s-a trântit, ca de obicei, pe mijlocul covorului, în mijlocul camerei, în mijlocul casei și a început deșteapta să se frichine peste tot, să nu cumva să scape vreun locșor fără a-l fi umplut de păr. Muuuult păr.

Trecând cu vederea miorlăiala continuă, ne-a hâhâit și ne-a gonit pe mine și pe soră-mea în draci, like she fucking owned the place! Scuză-mă, pisică nebună, că vin să îți dau de mâncare și să îți țin de urât să nu mori de singurătate în fiecare zi. Ești pe cont propriu de acum. O, stai! Nu poți ieși singură din baie, tembelo!

În rest, ea e pufoasă și drăguță.

 

P.S. Mâine o închid afară, pe geam, cum mi-a recomandat soră-mea. Să vedem ce mai face. E pe interes, vă zic!

The Perks of Being a Catkeeper

16 aug.

Prietena mea cea mai bună, Lavi(nia), este plecată peste munți și văi, împreună cu toți cei dragi ei și m-a rugat să am grijă de pisica ei, Luna. Luna vine de la lunatică, fără dar și poate!

Știam deja că pisica este stricată, întrucât nu stă la mângâiat, nu răspunde la pis-pis și mârâie, mușcă și hâhâie într-o veselie. Mai mare ți-e dragul atunci când îți pândește piciorul timp de câteva secunde iar apoi se repede la el și își marchează teritoriul, îi arată ea cine-i șeful.

Ieri am găsit doar niște nisip împrăștiat prin baie, iar ea trona lângă un moț de răhățel. Luna își face veacul (nu de alta, dar e obligată) prin baie în majoritatea timpului, că singurele chestii dărâmabile pe acolo sunt periuțe de dinți și deodorante (mare scofală!). Ca mai jos.

Pe lângă faptul că face ca un elicopter când te apropii de ea, mai are și pretenția să te uiți la ea, la cât de pufoasă îi domn’e, și să o lași în pace. Poftim tupeu! Sper ca până mâine să își bage mințile în cap! Pisică tâmpită, se face de râs.

choices

11 aug.

My choices have never influneced me as much as my last ones did. I keep losing track of what I should really focus on and neglect my principles continuously, in such a manner that I can’t even recognize myself through the pieces.

It’s hard to get up when you are being punched in the heart with 90mph on a daily basis, even though you know you could avoid that by simply speaking up. But what do you do when your ration is long gone and what you thought to be only a spur-of-the-moment-bad-choice becomes your reality? Do you run? Do you hide? Or do you play along?

When did you become such an insensitive moron who’s not aware of anything, not even its own emotions?

 

Când nu poți dormi noaptea

1 aug.

Și vine o vreme când încerci din răsputeri să îți reiei cursul obișnuit al vieții, dar pare-se că nu vrea viața să o lase așa.

Sunt niște cuvinte proaspete, abia culese dintr-o pereche de ochi insistenți, care te înștiințează că nu mai ai scăpare. Le vezi, le simți, le guști, dar nu poți să le-auzi. Ți se strecoară, nerușinatele, sub tricoul ud de emoții și preiau controlul asupra ta. Și orice vibrație din glasul pe care îl auzi vag spre deloc devine o nouă bătaie în pulsul tău razna. Nu mai înțelegi. Te ridică pe sus tornada asta de gesturi stângace și ajungi să te întrebi: mai înțeleg, de fapt, care-i treaba? Poate e doar o fază, o idee, o scăpare, o slăbiciune.

Singurul remediu e un pahar cu apă rece, acompaniat de o palmă. Sau de un „te iubesc”. Și-adormi.