Arhiva | mai, 2014

Luaţi-vă doza de ipocrizie de aici !

23 mai

 Sunteţi un om care doreşte să îşi împărtăşească creativitatea cu ceilalţi prin intermediul unui articol şi, în acelaşi timp, să câştige ceva ? Sunteţi dornic şi capabil să schimbaţi ceva în lumea aceasta insipidă care promovează non-valori ? Aveţi un blog în care postaţi texte de calitate care nu au nicio şansă de a răzbi în societatea disonantă a zilelor noastre, dar totuşi încercaţi ? Nu e bai ! Problema dumneavoastră poate fi rezolvată ! Vă prezentăm aici un ghid care vă va indica parametrii normali între care să vă aflaţi (între mediocritate şi cretinism) şi paşii pe care trebuie să îi urmaţi pentru a deveni un om ca toţi ceilalţi. Tot cheful dumneavoastră de revoltă va fi tăiat şi veţi intra în rândul oamenilor de rând. Nu e palpitant ?! Pentru mai multe detalii, scrieţi un articol în care să ne ridicaţi în slăvi şi vă trimitem ghidul acasă cât aţi zice „publicitate”  !

Ca toţi ceilalţi. Mă cutremur numai când mă gândesc la această sintagmă.

Ce se doreşte, de fapt, a se ni arăta la nivelul blogosferei ? Chiar am uitat toţi de unde s-a pornit ? De ce ţi-ai făcut tu de fapt blog? Tu, visătorul contrariat, care îşi dorea atât de tare să arate că e mai presus de trei paragrafe fără substrat şi care posta năvalnic în fiecare zi despre lucruri cu adevărat importante pentru el… Te-a prins si pe tine torentul de mediocritate ?

Recunosc, am avut o tentativă de a dezerta. Aproape că mi-am abandonat principiile şi am căzut în plasa unui concurs care oferea drept cadouri ondulatoare de păr – ce clişeu! Scuza pe care mi-o tot repetam în gând era ” începi facultatea, îţi trebuie un ondulator, că pe ălălalt îl laşi acasă , lu’ maică-ta şi lu’ soră-ta…” – şi ar fi mers dacă participarea mea la concurs ar fi fost în concordanţă cu regulile de participare !

Ca să fiu mai explicită, articolul meu trebuia să îmi cuprindă obiceiurile pe timp de vară, şi anume procedeele prin care mă răsfăţ, iar undeva să pun şi o legătură către siteul lor. Zis şi făcut, am scris frumos ce am de gând să fac la vară şi am ataşat eticheta cu linkul. Dar…surprizăăă! Articolul meu nu se încadra în tiparele lor. Când am realizat de ce, mai că am început să-mi fac cruci de fericire că nu mi-a fost validată cererea de înscriere.

Încercând să le prezint acestor oameni viziunea mea, am realizat că nu originalitatea, nici creativitatea nu erau atributele pe care ei le căutau. Aparent, nu fusesem o pupincuristă   linguşitoare prea convingătoare. Nu le descrisesem produsul în detaliu, cu lux de amănunte şi nici nu îi făcusem reclamă pozitivă  chiar dacă nu îl mai văzusem, atinsesem, studiasem sau utilizasem în vreun alt mod decât în visele mele de concurent aspirant la marele premiu. Aşadar, articolul meu nu era în concordanţă cu regulile lor pentru că nu plasa niciunul din produsele lor pe un piedestal în lumina reflectoarelor, ci îmi evidenţia mie „calităţile” discursive.

Astfel de concursuri îmi provoacă greaţă. O greaţă metaforică, desigur, având în vedere că este vorba de firme fantomă care le organizează şi, mai mult ca sigur, nimeni nu a apucat să experimenteze produsele pe care trebuie să le adore în scris. Doza de superficialitate pe care astfel de firme o etalează o depăşeşte până şi pe cea a reclamelor de cincisprezece minute (către o oră) de la ProTV.

De ce să promovăm nedescoperitele (şi nu numai !) talente, când putem foarte uşor converti şi ce a mai rămas din vocea bloggerilor de pretutindeni în aviditate crasă ? Ne speculează, fraţilor ! Doresc să trag un semnal de alarmă pentru toată populaţia cultivată :  e bine să câştigaţi lucruri când munciţi pentru asta, dar nu vă pierdeţi identitatea şi nici integritatea pentru ele. Nu minţiţi ! Nu înşelaţi şi nu faceţi reclamă falsă, pentru că acest lucru nu vă priveşte strict numai pe dumneavoastră, ci şi pe cititorii dumneavoastră. Nu fiţi oameni de nimic. Nu vă trădaţi propriile principii, pe care le-aţi clădit cu greu, pe pielea voastră – doar o piele aveţi !

 

 

Articolul participă la concursul Mai scrieţi şi gratis, mno!, organizat de Cudi & Ketherius.

http://lasueta.info

http://cudi.ro

 

 

Cărţi autostopiste – Librăria Online

15 mai

 

Am cercetat odată destul de amănunţit o copertă pătată de cafea. După cinci minute îndelungi, mi-am deschis laptop-ul şi am găsit cartea aşteptându-mă şi în format electronic. Aparent, făcea autostopul pe ecranul meu, crezând că am s-o îndrum spre mintea-mi.

Am deschis documentul şi l-am privit îndelung. Nu am trecut nici de prima pagină şi deja mă simţeam în dilemă. Cine era autorul ? Ce mai făcuse într-o viaţă anterioară ? De ce nu avea documentul copertele incluse, ca să îmi pot da seama ce fel de carte era ? Şi impresiile ?! Impresiile New York Times si Stephen King ? De ce nu erau şi ele în document ? Cum aveam eu să mă ghidez prin conţinut fără măcar să am micul ajutor al cuvintelor de pe coperta din spate ?

 

Cum ar fi să existe o librărie ideală ?

safe_image.php

 

Mă pot lăuda că am citit un număr considerabil de cărţi, 100% în format palpabil. Nu cred că există vreun cititor convins care să prefere formatul electronic celui tipărit – iar dacă sunt astfel de amatori, nu realizează ce pierd, din punctul meu de vedere. Mirosul paginilor îmbibate cu cerneală, textura fibroasă a copertelor uşor îndoite şi adnotările pe care cititorul extaziat le face în timp ce descifrează mesajul cărţii sunt de neînlocuit.

Cunosc cititori care îşi categorisesc cărţile după criterii uşor ridicole, dar care transformă pentru ei experienţa cititului într-un act iluminant. Astfel, anumiţi lectori preferă paginile îngălbenite celor albe, copertele întărite sau legate în piele celor uşor cartonate, literele mai mari sau limbile străine ş.a.m.d. Atunci când cartea pe care ţi-o doreai nu este de găsit pe nicăieri, singura metodă la care mai poţi recurge este o bază online. Şi ştim cu toţii că acolo găsim tot ce ne trebuie.

Cărţi descrise amănunţit

De la cărţi cu poveşti la romane poliţiste şi enciclopedii, librăriile online îndeplinesc fanteziile literare ale celor mai variaţi cititori. Ce nu prezintă ele (majoritatea), însă, este formatul actual al cărţii. Şi aici mă refer la dimensiuni, greutate, culoarea paginilor, numărul de pagini, tipul copertelor, recenzia de pe spate, compoziţia etc.  Aceste amănunte pot părea neimportante, dar sunt de mare ajutor atunci când lectorul face o alegere.

Există oameni care nu pot citi cărţi cu foile albe din cauza contrastului prea mare dintre literele negre şi pagină, unde mai pui că de obicei literele sunt foarte mici în astfel de cărţi. Sunt oameni care îşi doresc romane şi nu serii de povestiri scurte înşirate, oameni care doresc o lectură de buzunar şi nu o mini-enciclopedie, pentru că nu dispun de prea mult spaţiu, oameni care nu vor citi o anume carte decât dacă se află într-o lumină bună în ochii criticilor de pe spatele acesteia. Şi atunci, pentru toţi aceşti oameni (adică noi toţi, cititorii aleatorii), ar trebui să exite o bază de date în care să fie specificate mai multe atribute ale cărţii, altele decât titlul şi autorul (mai exact, cele mai sus menţionate) – librăria online.

De asemenea, categorisirea clasică după gen, limbă, editură, titlu şi autor nu ar trebui să lipsească sub nicio formă.

Alte produse

Când vine vorba de rechizite, situaţia diferă puţin. Fotografiile rechizitelor arată, de obicei, dimensiunile orientative , dar nici lor nu le-ar strica o descriere mai amplă. Când vine vorba de cumpărături online, mai multă informaţie nu e reprezentat niciodată un lucru rău.

Preţuri şi atenţii

Cu siguranţă toţi cei care accesează o bibliotecă sau librărie online o fac şi pe motive de tip economic, întrucât sunt convinşi că se poate ca pe net să exite oferte mai avantajoase în ceea ce priveşte micile comori. Orice promoţie, reducere, gratuitate nu face decât să sporească interesul şi să intrige cititorul, care pornise pe premisa că îşi poate permite o singură carte, nu două !

De asemenea, egoul clientului este gâdilat de mici atenţii. Dacă, să zicem, odată la un număr x dat de comenzi, clientul al primi un cadou (nesemnificativ, de exemplu : un pix inscripţionat cu logo-ul editurii, semne de carte, un carneţel, sau, cadoul suprem, o cărţulie de buzunar !!!), acesta va reprezenta biletul de revenire în respectiva librărie online. Atenţia acordată clienţilor este cea mai importantă, după cum am mai spus.

 

Modalităţi de plată

Reticenţa în a cumpăra online vine şi din cauza faptului că mulţi nu sunt convinşide siguranţa operaţiunilor bancare online, iar asta conduce la neîncrederea faţă de respectivul site ce pune la dispoziţie cărţile. Dacă aş avea o librărie online, aş oferi transportul gratuit tuturor celor care s-au încumetat să mă creadă pe cuvânt atunci când le-am pus la dispoziţie opţiunea de a plăti online sau prin sms, pentru a-i răsplăti pentru faptul că nu mi-au pus la îndoială credibilitatea drept firmă. Având în vedere că omul este din fire un avar de nedescris, îşi va lua odată şi-odată inima în dinţi şi va plăti online, constatând că i-a fost mult mai uşor aşa. Va fi mulţumit de serviciile prompte, pentru că promptitudinea nu a reprezentat niciodată un defect atunci când vine vorba de un serviciu. Desigur, şi plata ramburs este o opţiune, dar majoritatea (într-adevăr, nu toţi) se întâmplă să aibă suma necesară satisfacerii acestui viciu al cuvintelor numai în momentul în care îl şi râvnesc – şi ştim cu toţii că niciun serviciu de curierat nu dispune de vreun portal care să teleporteze coletele.

(Ca o paranteză, tuturor ne plac lucrurile gratis şi ar fi mult mai bine pentru toţi clienţii dacă ORICE COMANDĂ ar avea transport gratuit, pentru că este extrem de logic faptul că două cărţi în loc de una plus transportul sunt mai mult decât convingătoare în ceea ce priveşte mulţumirea clientului – necesară ca acesta să revină sau să dea vestea mai departe. Paragraful de mai sus este doar un exemplu de stimulent al încrederii).

 

Epilog

Constatând că librăria online de pe care şi-a comandat comorile i-a îndeplinit fiecare dorinţă, de la aspect, până la caracteristici şi posibilitatea să achite pe loc, cititorul rămâne cu acel zâmbet triumfător pe buze, apărut indubitabil datorită unei treburi bine făcute.

Aşadar, dragi librării online :  asiguraţi-vă că posibilul client cunoaşte fiecare amănunt despre obiectul pe care doreşte să îl achiziţioneze. Puneţi-vă în pielea clientului : ce aţi vrea să cunoaşteţi despre propriile produse ? Numele şi autorul, pe care le-aţi aflat deja din diferite surse, sau caracteristicile practice ale obiectului achiziţionat ?

Cuvintele cheie sunt : atenţie, seriozitate, varietate, promptitudine, prezentare.

 

Şi după o prezentare atât de academică şi la obiect, aş spune şi eu un cuvinţel, două. Am bătut cale lungă (pe internet, desigur) până să găsesc popas vreo librărie completă. Multe cărţi obţinute online erau prost scanate sau aliniate au făcut autostopul prin memoria laptop-ului meu, moment în care am decis să renunţ la surse neortodoxe de obţinere a cărţilor. M-am reorientat către librăriile online, foarte ofertante şi variate şi pot spune că a fost una dintre cele mai deştepte decizii pe care le-am luat vreodată. La mulţi ani, Libris !

Una din librăriile care se află cel mai aproape de cele descrise mai sus poate fi găsită la următoarea adresă : http://libris.ro .

 

 

Cu ce mă răsfăţ vara asta ?

15 mai

Vara asta am de gând să am grijă de mine.

Conceptul de „vară” este oarecum relativ, totuşi, având în vedere că până prin august am să fiu legată de mâini şi de picioare în ceea ce-mi priveşte libertatea. Să fii în an terminal nu este, aşa cum îşi închipuie anumiţi indivizi, o bucurie. Nicidecum. A fi în an terminal înseamnă sacrificiu.

Unii se întreabă de ce se plâng viitorii absolvenţi. Ei bine, aceştia se întreabă despre un subiect inexistent, pentru că ce facem noi se numeşte , de fapt, împărtăşirea experienţei şi avertizarea celor care urmeză să treacă prin această perioadă : apucaţi-vă de învăţat de pe acum !

Astfel, după o perioadă dificilă în care 110% din atenţie şi memorie mi-au fost solicitate (şi încă nu s-a terminat !), am de gând să mă răsfăţ.

Am de gând să îmi tratez părul cu uleiuri şi balsamuri aduse de peste mări şi ţări. Sunt atât de convinsă că lumea mă confundă cu unul dintre fraţii Hansel şi Gretel de fiecare dată, întrucât las o mulţime de fire de păr în urma mea, aşa cum lăsau ei firimituri.

Am de gând să îmi hrănesc pielea cu creme care au fost sau nu inventate din mai ştiu eu ce extracte de floare tropicală, care se presupune că mă vor face invincibilă şi mă vor proteja de arşiţa care întotdeauna reuşeşte să mă asemene unui pui la rotisor.

Am de gând să îmi pestriţez unghiile în ton cu sezonul şi să am grijă să nu le mai rup la tocul uşii sau în schimbătorul de viteze, pentru că o domnişoară fără unghii este ca o carte căreia îi lipsesc ultimele pagini – neterminată.

Am de gând să nu îmi mai ard părul cu decolorant până devine alb la vârfuri (parcă plângând către mine să îl tund) şi să îl ondulez subtil, astfel încât să arate natural, dar totuşi îngrijit şi sănătos.

Am de gând să mă bronzez până mă vor confunda oamenii cu Eva Longoria +deşi asta ar fi cam greu, dat fiindcă ea are un corp superb şi nişte trăsături de invidiat în comparaţie cu orice puşlama de liceu. În orice caz, am să stau pe plajă până mi se uniformizează şi ultima dungă la sanda.

Am de gând să merg la munte, să respir aer nepoluat şi să mă izolez de zgomotele şantierului din spatele blocului pe care lucrătorii le etalonează drept „manifestări culturale”.

Am de gând să mă joc cu pensula pe pânze interminabile, am de gând să scriu poezii şi balade emoţionante, să cânt cât mă ţin plămânii afoni şi să mă bucur că am intrat la facultate…

O vară de alint. Şi dacă eu nu mă alint pe mine, atunci cine ?

Şi sunt sigură că aş putea continua la infinit… Dar sunt la fel de sigură că voi fi foarte dezamăgită dacă nimic din toate acestea nu se va fi întâmplat până la toamnă.

Brief description (aka „Sometimes”)

13 mai

Sometimes I can’t find myself anymore.

Sometimes I get sad for no reason and google my state of mind, to always find out that there are other people that share my exact emotions. I get roughly annoyed when my ego is hurt and I know that it will happen over and over again – because I let it. I let everyone bruise me with words and actions, without even noticing I get to bruise myself.

I am way more sensitive than I thought, with way more „I should’ve done that”s than anyone would think. I replay scenes in my mind that I wish had happened differently and evetually convince myself that it would’ve been better for everything to happen in a different manner. I hate writing in my diary because I am lazy cow and prefer sharing my inner thoughts with the whole world, even though I know it’s no good and will eventually lead to me getting hurt again.

I am almost 19 years old and I still can’t distinguish between good and bad, for I had never known if I did the right thing. I always say how I don’t have regrets, but that’s only because I only regret things on the moment. There is just one second after the actual stupidity that’s gotten into me that I feel sad for, and then let it go. I let go of regrets and that’s why I claim to not have any.

But if you asked me why I didn’t kiss you hardly before we parted, I would say ” I don’t know, I wish I did.” But we both know I was actually waiting for your kiss.