Arhiva | decembrie, 2012

<3087875543562090896714653

29 dec.

!!!

Te iubesc.

Imagine

Fallen

28 dec.

Selection

27 dec.

This year, I searched and searched for old pieces of my writing, or old pictures or music that I would like to dedicate to some persons.I decided to take important moments or ideas and show them to you (to some, again). So, in an aleatory way, here is what I got for you guys who made my year rock:

1. Pentru Diana, colega mea

 

 

Ningea liniștit de pe la două dimineața.Geamurile blocurilor erau reci și aburite.

Diana citea pe bancheta din spate, absorbită de conținutul paginilor îngălbenite. Se întorcea de la bunici, din satul în care se născuse. De Crăciun părinții ei obișnuiau să petreacă împreună câteva zile la țară. Dianei i se părea că acele zile erau cele mai calde din cursul iernii. Focul din soba bunicii îi amintea întotdeauna de primii ei ani, pe când era o copilă zglobie.

Bunica îi făcea mereu plăcintă cu mere. Ea stătea și se juca în zăpadă cu orele și nu ar fi intrat în casă pentru nimic. Când, într-un final, simțea mirosul de mere coapte, se îndrepta de bunăvoie spre bucătărie. Obrajii îi erau rumeni de la ger, iar împreună cu ochii erau cam singurele lucruri care se vedeau din Diana. Bunica o înfofolea mereu, pentru că nu voia ca prințesa-i mică să răcească. Dat fiindcă era atât de bine căptușită, Diana se tăvălea prin zăpadă cât era ziulica de lungă, nu făcea nimic altceva. Când îl scotea pe Domnul Lăbuțe Leneșe din casă, motanul familiei, avea grijă să-i pună și lui un fular. Trebuia, desigur, să îl scoată cu forța, iar săracul pisoi sfârșea întotdeauna prin a fi tras de coadă afară în ger. Vacanța această, însă, fusese diferită. Diana avea șaptesprezece ani acum. Pasiunile ei erau acum cititul, muzica și mâzgălitul, așa că nu mai acordă atât de multă atenție zăpezii. De când împlinise șaisprezece ani, visul ei devenise unul singur, și visul de-o viață de a deveni doctor, dar visul ei de fată. Își dorea foarte mult să se îndrăgostească.

Citise multe cărți de iubire, în care finalurile erau întotdeauna fericite. Ascultase multe melodii care vorbeau despre dragoste , ba chiar erau preferatele ei. Inima Dianei voia și ea să bată mai tare, ca a celorlalte fete de pe stradă, care țineau pe cineva de mână. Diana era o romantică incurabilă.

La bunici în sat crescuse alături de prietenele ei, Maria și Dana, care aveau aceleași vise ca ea. Împreună își desenaseră într-un jurnal secret rochii de mireasă, pantofi, chiar și buchete de flori ! Astăzi, Diana găsise jurnalul în sertarul din camera ei de la țară. Acum le citea și zâmbea  melancolic. Prietenele ei nu mai stăteau în sat, se mutaseră în Brașov și iubeau.

Nu se putea abține din a chicoti la vederea desenelor stângace și a scrisului urât, colțuros. Tot acel timp părea atât de îndepărtat acum, dar, în același timp, atât de aproape de sufletul ei. Se spune că visele din copilărie sunt visele sincere, visele frumoase și inocente.

Mașina se opri la un semafor.

– Copii, vreți și voi ceai acolo în spate ? întrebă un glas cristalin.

Mama Dianei mereu pregătea ceai cald pentru drumurile lungi.

– Eu vreau puțin, îi răspunse Diana.

Frățiorul ei mai mic era prea absorbit de fulgii de afară.

– Uite, mami ! Ninge ! exclamă el.

Diana aruncă și ea o privire pe geamul din dreptul ei. Undeva la etajul șase al blocului care i se înălța în față, un geam se deschise larg. Cu un tremurat puternic, se iți un cap ciufulit. Ochi albaștri ca ai Dianei scrutau acum orizontul.

– Ah, ce frig e, să fiu al naibii !

Atât auzi Diana. Mașina porni încet și ea mai apucă să-i arunce o privire băiatului la bustul gol de la geamul de la etajul șase.

Nu era sigură, dar parcă i se păruse că și el aruncase o privire în jos, către mașina lor.

 

2. Pentru Ioana, a.k.a Lizzie, colega și prietena mea

3. Pentru Lavi, prietena mea cea mai draga

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

forever and always, remember ?

4. Pentru Robert a.k.a. Bob, prieten bun

DSC_0404

5. Pentru Tudor, prieten bun

6. Pentru Andrei

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

7. Pentru Andrei

__4_000054

8. Pentru Nicolas

HV1N6060

9. Pentru Azo, prietenul meu

tumblr_lx9zoihzjP1r82as9o1_500

10. Pentru Raluca

SAMSUNG

11. Pentru Sonia, sora mea

Gabby 049

My job here is done. I love you very much, guys.

2012-04-20 13.12.30

It’s time to shine

26 dec.

A new year is coming, guys ! Can you believe how fast this year went by ? God, I can’t believe it’s the 26th already !

This year was such a kaleidoscope of different ideas and choices and things ! God ! I wish the next is just the same !

I do not regret any choice I’ve made. If I made it, it means at that moment it seemed right. And if it seemed right, it means that I have brought at least a pertinent argument to sustain the decision. And If I made a decision that wasn’t beneficial for me, well, I guess it just made me work harder to get where I wanted to.

It’s not that my decisions were actually categorized as good or bad, they were simply choices that I made ! And if I made them, they would influence my future and I would be very conscious of it.

I am more sensible (and sensitive) than everyone thinks. Everything I do, I do it with a purpose very well defined (not always, but 85 % of the time :) ). And if it seems wrong to the world, f*** the world ! What do they know about me ? Not even 3 %, I can guarantee you (unless they’re my best friend or my boyfriend).

Last year, I made a concession – to be cold with people who are not close to me. Then, I realized how stupid that was : how were they supposed to get in touch with me if I didn’t let them ? So, I came to another conclusion : if I feel like getting close to somebody, I will; if not, then I won’t.

This year, I would like to say that I want everything to change. But I don’t ! I am doing just fine, almost extraordinary ! I am happy from head to toes. Only one thing is missing – I would like to find my purpose in this life, if possible.

Sometimes I want to write

25 dec.

Sometimes, I just want to write. Not books, not poems, but simple stories that somehow, someday, will have a meaning and some linking between them.

I want to write about men of wisdom and loved and lost women, as Hemingway did. I want to write about preppy parties and society, as Fitzgerald did. I want to write about my deepest fears , but place them in a cocoon in which my characters evolve. You see, I want to create this world where everything, but everything, is possible. I’d love to write scenarios, plays and even haikus- why not ? I’d love to write for a living. It seems the easiest way to survive. Writer’s block ? Yeah, sure. If you’re good, you can briefly describe a leaf in more that 20 pages and the reader won’t get bored.

But it’s not about talent. I believe that everyone can publish books, because editors do their job most of the time, so talent it’s out of the question. On the other hand, I also believe that not everybody can write properly. What is writing about, actually?

When I write, I believe that what I write is possible, be it a simple day that just passed or a gigantic made up story. If my mind thought about it, then it exists. Yes, unicorns, fairies and the Nyan Cat do exist, as a matter of fact (that’s not what I mean, smartass).

When writing, I am free. I love putting pen to paper, but I love my Notepad more. Yes, that’s write (see what I did there?), I prefer the Notepad to the Word. Why ? Because among the lines, there is none more important than another. And that’s the way Notepad keeps it : every letter, the same. Yes, I believe that there is no bad piece of writing – it’s just in a standard form, but it can be bred to insane proportions.

People, when you write, give it your all.

tumblr_mfdv64qeMf1qz4d4bo1_500

 

Merry Christmas and a Happy New Year !

24 dec.

Noi am colindaaaaat !

DSC_0707

Peste râu și prin pădure

23 dec.

Astăzi am avut program de colind.Am fost cu gășculița ( nu, nu cu gâsculița, cu gășculița) peste râu și prin mlaștină și pe zăpezi crunte (cu taxi-ul). Eu am stat în brațe la Robert, că-s mai cu moț, și am călărit până la delfinariu, în timp ce restul au avut o banală cursă cu mașina.

Și am depănat amintiri multe și am vorbit în mare despre viețile noastre. Doamne, câte s-au schimbat ! Nu-mi vine să cred.

În fine, le-am dat cadouri de Crăciun prietenilor mei. Și le-au plăcut ! :3 Am galopat până acasă și am patinat și am mers, dar mai mult am galopaaaaat. Tudor mi-a zis să latru la oameni. De ce nu ? Eh, totuși, a fost în surdină.

Azi am fost drăgălașă și hiperactivă. Ca de obicei. Ca pisica asta.

Imagine

True story

22 dec.

Hands touching hands

21 dec.

 

It was dark and we were sitting next to eachother, but we were separated by this barier. In the first minutes, I felt like I was there, lost in the universe. As I blinked once, I felt completely detached from this Earth. I was on my own.

Until a soft hand placed itself gently on my leg and reminded me where I belong. I belonged there, next to you, in your heart, and you belonged in mine. I began to play with your fingers like a little child discovering toys for the first time in his life. I was showing this mask on the outside, pretending to pay complete attention to what was happening in front of me, while I was actually concentrating on tickling your warm fingers. The music around was slightly becoming done in a corner. In that moment, when you reached for my fingers, it struck me again.

I love you. I am happy.

 

True this :

 

FRIENDS.BEWARE.

20 dec.

Astăzi a fost o zi foarte drăguță. Am avut un prânz romantic cu mult sos pe degete și nervi întinși la maxim de bețișoarele de la choptix. Amestecam în cutiuța aia cu mâncare mai ceva că într-un borș și râdeam cu gura până la urechi fiecare de skill-urile celuilalt. Dar, una peste alta, eu mă pricep mai bine . :”>

În fine, am văzut „How the Grinch stole Christmas” și a fost atât de drăguuuuuuuuuț ! Am văzut varianta animată din sais’sase și am rămas așa de impresionată : „awwwwwwwwwww!”.
Am chicotit și ne-am gâdilat și ne-am pupăcit și a fost dlăguț :3 .
După, am început să facem câte ceva pentru prietenașii noștri. Btw, Azo, ști așa de drăgălaș când înjuri foarfecele, hârtia și sclipiciul și strici lucrurile, numai ca să le pot eu repara și să-ți dau frumușel peste nas =).Așa că, friends, beware ! V-am pregătit câte o mică surpriză super duper cute :3 !

În final, ne-am cocoloșit ca doi pisoi. A fost o zi productivă !

P.S. I’ve finally had my first kiss in the snow.