Praf de stele și două sute trei’șpe

12 ian.

 

Într-un amalgam de fulgi de zăpadă, vânturi polare și puțin dulce, Golful gri își făcea drum printre mașinile de-o parte și de alta a drumului, parcate probabil de prea mult timp pentru ca în dimineața următoare să mai poată fi pornite așa cum ar fi pornit în urmă cu câteva zile, când vremea era mai iertătoare, iar soarele nu se sfia să iasă pe ziuă, d-apăi pe noapte, când sarea și piperul sunt mai romantice ca niciodată și nu se tem să se ascundă pe drumurile bătute de taximetriști fără somn și frunze târzii acoperite de zăpadă afânată, parcă făcută din praf de stele prematur stinse în două sute treiș’pe, fără început sau sfârșit și nici cu planuri de viitor, trecut, măcar prezent, pentru că noaptea oricum se sfârșește odată și odată, iar mașina nu ține de cald la fel ca pătura gri de acasă și nici felinarele nu se compară cu luminițele din sufragerie.tumblr_m26vlm4AaZ1qz4d4bo1_500

 

Reclame

Mamaia Tica

29 sept.

Bachelor/Bachelorette

6 nov.

I was scrolling on my news feed for an hour or so the other day, when I came across a supposedly funny joke about how men always cheat on their bachelors’ parties. And then it hit me.

I started thinking whether I should consume myself over this tiny issue that has, basically, nothing to do with me or my life at the moment. But trying to think ahead, my heart became full of sorrow and my eyes teared up. How is it acceptable that nowadays a good bachelor’s party implies that you MUST have at least one pole dancer around and obviously $%&@ her after ? Why is it that this party that comes just before the most important day of your future’s wife life, the one that she’s been waiting on her whole life, has to irremediably ruin her idea of you ? Why is it that men don’t realize what is acceptable and what is not until after they’ve committed the sin?

I began thinking that nobody actually understands what the meaning of this so-called party is. It’s stated to be the last night of freedom…Wait a $%&@ing minute! Why do people misinterpret marriage as a sort of limit ? Weren’t you supposed to be loving and faithful to your SO up to that point too ? What, is wedding that intimidating that it could be the only thing to keep you actually loyal to one person ? Bullshit ! I simply do not understand the people who claim they’ve found their love, they are going to make that sacred move because that’s what they want, but right before that oh-so magical vow, they slip.They cheat thinking that this is acceptable at a bachelor’s/bachelorette’s party (it goes both ways, let’s be honest). How in the world, may I ask, is it even in question ? How are you supposed to marry your one and only if you prove from the beginning that they’re not your one and only ?  HOW ?

I hate how people do the worst at the best events. And that’s all I’ve gotta say. And the friends who encourage this, the so-called friends of the couple, are not friends. I’m not talking about a plain lap-dance, that’s somehow alright (somehow !). But to have the gut to cheat on your beloved one moments before you tie your destinies „forever”…That’s being a nobody.

Goodbye to Goodbye to Gravity

2 nov.

Titlul meu nu se referă strict la formație, ci și la toți cei trecuți prematur în neființă și cei răniți în incendiul din data de 30.10.2015, pentru că sunt convinsă că această trupă își considera fanii parte din familie.

Zilele astea am citit întruna despre tragedia întâmplată la club Colectiv în București vineri seară. Nu aș fi citit în mod voluntar atât despre ceva atât de trist, dar Facebook-ul efectiv dă pe afară de așa ceva. De obicei mă abțin din a comenta explicit, eventual dau un share la ce consider eu că va avea măcar puțin efect (câtuși de mic) în astfel de situații de criză (lucruri de genul share la numere de telefoane utile, poze pentru persoane dispărute, campanii care să trezească românu’ la realitate etc). Dar zilele astea am observat că românu’-i tot mai prost pe zi ce trece și vorbește aiurea-n tramvai despre chestii pe care nu le știe cu certitudine, aruncă moloz în stânga și-n dreapta după bunul plac, în cine consideră el că e drept și nu acceptă, feri-l-ar Sfântu’, că teoria lui e proastă, nefondată și îl pune într-o postură de cretin absolut. Hai să clarificăm puțin lucrurile despre ce și cum s-a întâmplat. Un coleg de-al meu de grupă se afla în club la momentul nefericit, așa că sunt sigură că poate confirma tot ce urmează să expun:

  1. Melodia „The Day We Die” este pur politică. Ea se referă la omul de rând, asuprit pentru gusturile, condiția, dorințele și metodele sale. Versul care încapsulează și numele melodiei nu spune decât că ZIUA ÎN CARE VOM RENUNȚA LA ACESTE VALORI ȘI PRINCIPII CARE NE DEFINESC, ATUNCI VA FI ZIUA ÎN CARE VOM „MURI”. Este o metaforă, orice om cu opt nenorocite de clase își poate da seama că versurile, de fapt, instigă la mândria de a fi tu însuți și a nu lăsa sistemul să te schimbe în ceva ce nu esti. Update: Aparent, asta a fost prima piesă din program. Incendiul a început abia la jumătate de oră după (fapt confirmat de colegul meu aflat în Colectiv).
  2. Incendiul a pornit de la un nenorocit de artificiu de tort, pentru că cel/cea care a proiectat momentul artistic nu a ținut cont de raza de bătaie a artificiilor. A, teoretic, și a celor care s-au gândit că focul (implicit fumul) într-o încăpere supra-aglomerată, prost oxigenată și plină de vapori de alcool, capitonată cu burete și cu tavan de lemn este o idee bună. Și a celor care au acordat autorizația de funcționare, nu că ar fi cluburi în București care să fie în regulă (cred că le pot număra pe degetele de la o mână).
  3. Halloween-ul este pe 31 octombrie în absolut fiecare an, nu pe 30. Așa că implicarea unei sărbători străine în toată șarada nu are niciun sens, întrucât americanii sunt chiar în urmă cu ceasul față de noi – deci eram, de fapt, cam la două zile de Halloween. Și, by the way, la noi  e doar prilej de băută și costumații amuzante, nimic mai mult.
  4. Faptul că totul s-a întâmplat la o lansare de album rock este o pură COINCIDENȚĂ. Sunt 99.9% convinsă că se putea întâmpla și dacă Gigel Valorosuh de la Ploiești (nicio ofensă la adresa ploieștenilor, a fost la întâmplare ales numele) își lansa noua , să-i zicem, piesă în La Lăutari și folosea un artificiu putin prea aproape de barul, să zicem, de lemn al localului nepregătit pentru incendiu. S-au pierdut vieți și mulți nu știu decât să spună că aceasta e o consecință al stilului de muzică ascultat. Dacă ar fi să o luăm așa, apăi și faptul că n-au dormit, săracii, un minut în plus sau în minus în dimineața respectivă ar fi putut să le aducă moartea. Păi, The Butterfly Effect, sau ba?
  5. În caz că nu am fost suficient de clară la numărul 4, AU MURIT OAMENI, au ars efectiv de vii. Să vezi din afară și să poți să arăți totuși cu degetul pe Cutărescu, rămas din păcate pentru el și toată lumea din juru-i, fără puterea de a-ți mai răspunde, este absolut JENANT. Se întâmplă să îmi placă muzica rock. Nu pot să mă declar fană Goodbye to Gravity, nu i-am ascultat niciodată, le știam numele vag. Dar din ce văd pe YouTube, aveau contract cu Vevo, deci nu sunt „ultimele scursuri”, „niște drogați sataniști” și nici „odreslele satanei”. Încă mă miră cum unii pot crede că un stil de muzică poate influența un nenorocit de incendiu. Pun pariu că în fantome și strigoi nu credeți, dar da, sigur, „a muri” a fost lucrul care a pornit focul. Blestemata aia de melodie, interpretată LIVE, fără autotune, țâțe goale sau promovare ieftină, susținută de atâta tineret.
  6. A citit cineva declarația asistentei ajunsă cu prima salvare? Sau a cameramanului care s-a urât pe sine în fiecare secundă în care și-a făcut slujba și nu datoria civică? Ați citit, mă, orbilor, vreo declarație a vreunui martor sau ați vorbit cu vreunul dintre cei care și-au văzut moartea cu ochii? Ignoranța persoanelor care vociferează în jurul tragediei nu are limită. Mulți transformă totul într-o poveste despre ei (și aici mă refer la ipocriții care donează numai pentru a-și pune un selfie de la spital – mă bucură faptul că lumea s-a înghesuit să ajute, dar nu pe cei care o fac în felul ăsta ; fata asta o zice  mai bine : https://www.facebook.com/AndradaBonea/posts/10207997498275245), se uită adevăratul motiv pentru care se vorbește despre rock acum – un dezastru, un carnagiu!
  7. Nu în ultimul rând, încercați puțină empatie. Nu omoară, promit. Dacă nu conștientizați cât de gravă este situația, măcar stați în banca voastră. Documentați-vă și nu încercați să deschideți gura sau să tastați vreun cuvânt până nu realizați gravitatea și dedesubturile situației. Este o distracție care s-a teriminat regretabil nu numai pentru 30 de victime și alți peste 160 de răniți, ci pentru mii de oameni din jur. Cineva și-a pierdut un fiu, altcineva o soră, femeia care plânge și leșină de durere la fiecare zece minute lângă lumânări și-a pierdut lumina ochilor. Moartea nu te afectează numai pe tine, ci mai mult pe cei din jur.
  8. Cu susținerea ideilor  cretine mai sus menționate, nu faceți decât să continuați propaganda politică a lui Oprea. Just saying.

Închei cu sincere condoleanțe, chiar dacă știu că sunt inutile – nu vor aduce vreodată pe nimeni înapoi și în mod sigur nu vor ameliora cu nimic situația.

P.S. Pentru tine, cel care încă mai crezi ca a fost făcătura diavolului de Halloween pentru că muzica era satanică și oamenii și-o cereau cu lumânarea, nu pot decât să ma rog și să sper.


Cum l-am plesnit pe Tutankhamun peste moacă

3 sept.

Am fost astăzi cu Vlad la Bolthaus să ne încuiem pentru a cincea oară împreună timp de șaizeci de minute în care urma să ne chinuim să ieșim. Am urmărit pe facebook cum stă treaba și am văzut că timpii la camera Blestemului lui Tutankhamun se învârteau peste 45 de minute lejer, așa că trebuia să mergem. Însemna că e o cameră mai grea, nu?

Zis și făcut. Atmosfera a fost foarte faină în cameră. Eu una eram curioasă, sincer, cum au făcut camera să arate. Trebuia să fie ceva tipic egiptean, nu? Și a fost ! Dar nu voi dezvălui prea multe, nu vreau să fiu that kind of spolier friend. Ideea e că ne-am cam chinuit, am amestecat pașii, dar indiciile pe care le-am cerut au fost foarte ușor de înțeles. Mi-a plăcut treaba asta, pentru că la alte camere am primit, să zicem, doar fotografii cu anumite obiecte din cameră. OK, si ce fac cu obiectul ăla, nene, pentru că te asigur că l-am cercetat si întors pe toate fețele de cel puțin treiș’pe ori deja. Anyway, am lucrat cam haotic și asta ne-a tras în jos.

Cum am ajuns să pocnesc o mumie ? Că bănuiesc că asta v-a adus aici. Luminozitatea în cameră nu este extrem de crescută, pentru că în Egiptul antic nu se inventaseră încă lampadarele, să fim seriosi. Iar faptul că atmosfera a fost reprodusă întocmai a oferit un plus de autenticitate camerei, deci nimic rău în asta. Dar din cauză că lumina era așa slabă, umbrele nu erau chiar ce păreau. Am simțit eu că se apropie ceva de mine din spate, dar eram prea concentrată să dezleg misterul. Am crezut că este Vlad și m-am întors lejer. Când colo, mă trezesc cu Tuth la 3 centimetri de fața mea. Evident, nefiind ce mă așteptam să fie, i-am tras două palme sănătoase manechinului și am urlat. Vlad se prăpădea de râs, probabil și gazdele de la Bolthaus. Și eu aș fi râs…Meh, puteți să mă puneți la ScareCam dacă vreți.

Camera e deosebită, decorul chiar e fascinant, chiar te duce în Antichitate. Și modalitatea de a ieși este una inedită. Am mai văzut eu modalități ingenioase de ieșire, dar asta s-a și pretat decorului. Gata, nu mai spun nimic!

Anyway, băieții au și prețuri faine, i-am vânat ca să zic așa. Dacă ești student sau elev, beneficiezi de o reducere și plătești doar 30 de lei. Awesome, right? Per total, abia aștept să deschidă și a doua cameră, Mayan Maze. Dacă Tuth avea 7/10 stele la dificultate, apăi asta are 10/10. Can’t wait !!!

P.S. Aparent, am stabilit un nou record la cupluri, 49 de minute. ne-am câcâit mult după ce am descoperit ultimul indiciu, pentru că ni s-a părut amuzant. Aparent, recordul pe cameră e 45 de minute, stabilit in 4 persoane. Eh, close enough, Tuth, you bastard !

No Sympathy

21 iun.

Dear ______ ,

Yes, I regret it with all my soul ! I regret the moment I placed foot in there, the moment I got so worked up for nothing. I hate it, I find it repulsive and I can’t stand to be there one more day.  I hate IT (word play, heh)! I don’t see myself doing this for the rest of my life : struggling to pass subjects that I don’t understand or do not like at all. I feel no sympathy towards anything that could be offered to me right now from there. I just hate it from the bottom of my heart. I feel like I have no strength for another day in there, let alone the next 3 years (at least!) that I’d have to spend there.

I won’t drop out, that’s not like me. The only one keeping me afloat is him with his passion and dedication; when  I see him that committed, it makes me feel like I could do it too. And I can. But I just don’t want to (see my grades this semester). No, I am not trying to find an excuse for my failures or low scores, but it’s just not for me. I was born to be able to do almost anything, and I can, but it’s no good. It just doesn’t make me happy. And now that he’s halfway gone too, I just find no reason to continue.

Mom, Dad, do not worry. Your perfect kid will continue to carry on with this. Just so that she doesn’t let you down. But I’ll never be happy about it.

Yours sincerely,

Lorena

Nothing to apologize

25 mai

And I’m gerring bored waiting around for you
We’re not getting any younger you know